Construcții, Instalații și Montaj
Împrejmuirea plantației de afini
Plantația de afini poate avea un sistem de împrejmuire natural sau unul articifial.
Sistemul de împrejmuire natural este o soluție ieftină pentru orice fermier. El se realizează prin îngrădirea terenului cu un gard viu, alcătuit din salcâm, măceș, mur sau coacăz. Va reprezenta o barieră de netrecut atât pentru persoanele rău inteționate, cât și pentru animalele de talie mare. Un gard înalt de salcâm pe partea dinspre nord va proteja afinii și de vânturile puternice, dacă plantația se află în câmp deschis, și va stabiliza terenul, dacă se află pe coasta unui deal.
Sistemul de împrejmuire articifial trebuie să conțină următoarele elemente: un gard din plasă de sârmă galvanizată pe structură de stâlpi din țeavă cu fundație de beton, sisteme de prindere pentru gard și o poartă de acces, suficient de lată pentru trecerea utilajelor.
Pași necesari:
- Achiziție de stâlpi beton
- Achiziție de plasă de gard, sisteme de prindere
- Instalare gard de protecție
- Realizare poartă de acces
Execuție bazin de acumulare apă și puț forat
Alimentarea cu apă va fi asigurată prin forarea unui puț, a cărui adâncime de forare diferă în fucție de zonă, cu un debit de 3L/secundă. Sistemul de irigație va fi alimentat prin pomparea din puț, cu ajutorul unei pompe, într-un bazin de acumulare realizat în plantație. Bazinul va fi îmbrăcat cu o membrană hidroizolatoare, confecționată după dimensiunile acestuia, tratată UV și cu rezistență excelentă la factorii de mediu. Membrana va acoperi malul, apoi se va îngropa. Mai departe, pompa va aduce apă din bazinul de stocare în conductele de irigat.
Drumuri de exploatare
Odată înființată plantația, pentru buna desfăşurare a lucrărilor de întreţinere a culturilor şi a deplasării în ele pentru a putea fi culese fructele, sunt necesare drumuri de acces cu lăţimea de 4-6 metri. Drept urmare este necesar ca fiecare sector în parte să fie înconjurat de un drum solid, pentru desfăşurarea în condiţii optime a culesului fructelor.
Referitor la lăţimea drumului, s-au ales aceste dimensiuni, pentru momentul când tractorul împreună cu remorca vor ieşi dintre rândurile de afini si trebuie să aibă suficient spaţiu de manevră pentru a nu călca pe furtunurile de irigat care se află la capătul rândurilor, provocându-se astfel pagube materiale la sistemul de irigat, întreruperea irigării plantelor pe sectorul afectat și afectarea lucrărilor de întreținere a plantației. Structura drumului constă într-un strat de balast de 20-25 cm.
Sistemul de irigare și fertilizare
a. Calitatea apei pentru irigat
Calitatea slabă a apei poate avea efecte pe termen scurt și lung asupra producției, mai ales la afine. Apa folosită pentru irigat nu trebuie să aibă o salinitate crescută.
O calitate bună a apei trebuie să aibă puține săruri:
- total Sodiu Na < 2 mm (46 mg/l)
- total Bicarbonat HCOз < 1,5 mm
- total Clorură Cl < 4,0 mm
Dacă se acumulează cantități excesive de săruri solubile în zona de rădăcină a plantației, cultura are o dificultate mult mai mare în extragerea unei cantități suficiente de apă din soluția solului sărat. Conținutul maxim de sare din apă, tolerat de afine, este cuprins între 250 – 300 ppm. Conductivitatea electrică (EC) este cel mai utilizat indicator pentru pericolul salinității. La o conductivitate electrică mare, rata infiltrării apei este afectată. În general este recomandat ca apa pentru irigarea afinelor să aibă conductivitatea electrică sub 0,45 mho/cm sau 0,45 dS/m (450 ms/cm). Pentru a reduce nivelul de sare de lângă rădăcini, apa trebuie aplicată în cantități mai mici, dar mai frecvent, unui volum mai mare de sol. Mulcirea solului poate reduce de asemenea salinitatea din zona rădăcinilor, prin scăderea suprafeței evaporate și îmbunătățirii infiltrării.
pH-ul apei scoate în evidență conținutul de minerale al apei. Nivelul pH-ului apei variază de obicei de la aproximativ 4.0 la 8.0 sau mai mare. Dacă pH-ul apei este sub 7, atunci este acid, dacă este mai mare de 7, este alcalin, iar dacă pH-ul este 7, atunci este neutru. Apa cu un pH de aproximativ 8.5 sau mai mare, contține de obicei un exces de bicarbonați, care cauzează creșteri rapide ale pH-ului, la solurile acide, nisipoase. Apele cu nivelul pH-ului scăzut, acid, conțin cantități scăzute de săruri, și sunt cele mai bune pentru irigarea plantelor de afin. Apa alcalină, în general conține un nivel prea ridicat al sărurilor, sodiului și carbonaților, iar irigarea cu această apă va crește pH-ul solului, la un nivel nociv pentru afine. PH-ul apei pentru irigat poate fi ajustat cu acid fosforic, hidrocloric sau sulfuric. De remarcat este faptul că în general pH-ul apelor din România, fiind ușor alcalin, după câțiva ani de irigare, apa utilizată poate crește pH-ul solului, fiind necesară amendarea periodică a acestuia.
b. Cantitatea de apă pentru irigat
Fiind o specie originară din zonele submontane, afinul necesită soluri bine aerate, acide și cu umiditate ridicată, preferând pentru cultură zonele mai înalte cu precipitații naturale de peste 700 – 800 mm. Afinul nu suportă seceta prelungită care afectează creșterea și diferențierea mugurilor de rod. De asemenea, planta de afin necesită o umezeală constantă de la deschiderea mugurilor în primăvară și până la picarea frunzelor în toamnă fără însă ca apa să băltăcească.
Cantitatea de apă diferă în funcție de mai mulți factori: textura solului, umiditatea atmosferică, temperatură, stadiul de dezvoltare al plantelor și perioada în care este necesară administrarea apei. Astfel, apa pentru irigat se va administra începând cu luna aprilie când plantele intră în vegetație, necesarul stabilindu-se în funcție de precipitații, și până în luna octombrie. Maximele necesare în perioadele iunie – august pot atinge valori de până la 40 mc/ha pe zi mai ales în perioada de maturare a fructelor.
În zonele în care cantitatea de apă necesară este acoperită din apa de ploaie, nu va fi nevoie de irigație în acea perioadă, dar trebuie să avem în vedere și capacitatea (textura) solului de a reține sau drena apa. Necesarul de apă pe hectar poate fi estimat echilibrând apa necesară per zi cu necesarul zilnic, bazat pe volumul radicular și pe capacitatea solului de a reține apa. Aproape toate rădăcinile plantelor de afin se află în primii 60 cm de sol. Un mod simplu de a determina dacă este nevoie de apă este testarea cu mâna. Se va strânge în mână o probă de sol din zona rădăcinii, iar dacă solul formează o minge ușor sfărâmițabilă, atunci înseamnă că există destulă umezeală pentru creșterea plantei; dacă solul nu formează o minge, este nevoie să fie irigat; dacă solul formează o bilă compactă sau dacă apa poate fi stoarsă din el, atunci este prea ud.
c. Metode de irigare
Sistemul de irigații are un rol important în dezvoltarea corespunzătoare a culturii afinului, fiind un factor care influențează cantitatea și constanța recoltelor pe parcursul anilor. Dacă planta este privată de apă, creșterea ei este sever afectată. Simptomele unei plante private de apă sunt înroșirea frunzelor la baza plantei și, în unele cazuri, progresând spre vârf.
Suplinirea deficitului de apă din sol se poate face prin intermediul unui sistem de irigare bine pus la punct. Mulți cultivatori de afine folosesc sistemul de irigare automatizat cu furtun îngropat și aspersoare pentru a proteja florile afinelor de înghețurile de primăvară. Stropitoarele sunt foarte eficiente în anumite circumstanțe, dar pot crește pagubele dacă sunt folosite la momentul greșit. Sistemul de irigare automatizat nu protejează dacă temperaturile scad sub -5 grade Celsius.
De aceea, cea mai eficientă metodă se consideră a fi irigarea prin picurare, sau ″picătură cu picătură″, fiind cel mai economic sistem de irigare în care puțină apă se pierde prin evaporare, iar apa este localizată doar la zona rădăcinii tufei. Irigarea prin picurare se bazează pe distribuirea apei în mod uniform, în puncte apropiate de plante, în mod lent, picătură cu picătură, într-o proporție și cu o frecvență adaptată nevoilor plantei, având posibilitatea compensării stricte a evapotranspirației, permițând un control viguros al normelor de udare și aplicare a acestora.
Distribuirea apei picătură cu picătură numai în apropierea sistemului radicular al plantelor duce la un consum de apă redus, respectiv cu doar circa 30% din consumul de apă realizat prin aspersie și doar 10-18% din consumul de apă realizat la irigarea pe brazde, acest fapt ducând implicit la reducerea cheltuielilor efectuate pentru aprovizionarea cu apă. De asemenea, prin această metodă este posibilă irigarea 24 de ore, indiferent de situațiile extreme, în funcție de condițiile de permeabilitate a solului și a cerințelor plantelor. Sistemul de irigații va funcționa aproximativ 7 luni/an, de la începutul lunii aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, reducând foarte mult dependența plantației de condițiile meteo. Totodată, irigarea prin picurare reprezintă singura metodă eficientă de irigare uniformă pe terenuri denivelate și în pantă.
Prin această metodă de irigare se asigură o sănătate deosebită în raport cu alte metode de irigații cunoscute, întrucât:
- se reduce apariția bolilor și epidemiilor,ca rezultat al neudării frunzelor și fructelor;
- umiditatea atmosferică scăzută elimină apariția bolilor criptogamice;
- pesticidele aplicate nu sunt spălate de pe frunze odată cu irigarea, prelungindu-se astfel timpul de acțiune al acestora, reducând numărul de tratamente aplicate, implicit cantitatea de substanțe utilizate;
- se reduce cantitatea buruienilor și dezvoltarea acestora ca efect al udării limitate a suprafețelor.
Avantajele multiple ale metodei de irigare menționate mai sus, conduc la beneficiile suplimentare importante prin economicitate, siguranță în exploatare și calitatea producțiilor obținute, făcând din metoda de irigare prin picurare, cea mai utilizată metodă de irigare la culturile de afini, atât în țară cât și în străinătate.
d. Componența sistemului de irigare
Pentru amenajarea unui sistem de irigare prin picurare, parcela trebuie să fie prevăzută înainte de plantare cu conductele principale de apă de care se vor lega conductele de picurare pe bilon. Sistemul de irigat are în componența sa mai multe subansamble funcționale, interconectate între ele:
- Ansamblul frontal (parte fixă) care are în componență:
– sursa de apă – puț forat;
– pompa care să asigure un debit de min. 10 m3/oră;
– manometru care indică presiunea de lucru;
– rezervor pentru îngrășăminte lichide pentru distribuirea elementelor fertilizante în apă;
– filtre pentru separarea suspensiilor minerale, organice sau biologice prezente în apă; - Conductele de transport (conducte principale) sunt confecționate din material plastic rigid PVC (petnru conductele subterane) sau PCV plastifiat (pentru conductele așezate la suprafață). Acestea au rolul de a alimenta cu apă furtunurile de udare.
- Furtunurile de udare (conducte secundare) reprezintă partea activă a instalației de irigare prin picurare și sunt confecționate din polietilenă, de care se conectează furtunele de picurare. Sunt prinse pe conductele principale de transport.
- În cazul în care irigarea se automatizează mai este nevoie de tablou de comandă și cablu de transmisie a comenzii la electrovalvă.
e. Fluxul tehnologic al sistemului de irigații
Consumul de apă pentru 1 hectar este de aproximativ 40 mc/zi, ținând cont de toate elementele. Acesta este maximul necesar de apă pe zi/ha în condiții de caniculă și umiditate atmosferică scăzută. Apa necesară irigării plantației se va obține prin forarea unui puț și pomparea acesteia printr-o conductă din PEHD, într-un bazin de acumulare realizat în plantație. Din bazinul de acumulare, apa va fi preluată prin intermediul unei pompe, după care este dirijată în rețeaua de distribuție, constituită din tubulatură. Pompa pentru alimentarea liniilor de irigare poate asigura un debit de cca. 20-21 mc/h pe fiecare pompă. Distribuția apei la arbuștii de afin se va realiza prin intermediul aripilor de udare alcătuite din conducte de picurare. Lângă bazin se va amplasa un container modular unde se va afla: casa pompelor cu kit vas de expansiune, panou de comandă și un spațiu de depozitare a materiilor prime pentru fertirigarea plantelor.
f. Sistemul de fertirigare
Odată cu apa de irigat, în momente bine stabilite, se aplică și fertilizarea cu nutrienți în formule de aplicare în funcție de stadiul de dezvoltare și stadiul de creștere și fructificare a plantei în cursul vergetației. Sunt folosite în acest sens substanțe fertilizante total solubile realizate în mod special pentru a fi utilizate în echipamentele și instalațiile pentru irigații prin picurare. Substanțele nutritive și stimulative solubile sunt administrate concomitent cu apa de irigare, în cantități riguros controlate, fără a risipi aceste substanțe, în zonele dintre rânduri care nu reclamă necesitatea fertilizării. Prin această metodă, costurile se reduc cu 25% față de fertilizarea clasică.
Plantele de afin au nevoie atât de microelemente, precum și de macroelemente.
Micronutrienții (fier, mangan, zinc, cupru, bor și molibden) sunt diferiți și au alte moduri de acțiune, spre deosebire de macronutrienți (cum ar fi azotul):
- Mai întâi, solubilitatea și disponibilitatea microelementelor este afectată de pH într-o măsură mult mai mare decât solubilitatea macroelementelor.
- În al doilea rând, diferența dintre concentrațiile acceptabile de micronutrienți și concentrațiile care sunt fie prea scăzute (carențe) sau prea mari (toxicitate) este mică în comparație cu gama mult mai largă pentru substanțele macro.
- În cele din urmă, în timp ce majoritatea macronutrienților sunt folosiți în interiorul plantei (prin fotosinteză), majoritatea micronutrienților sunt imobili, deci este necesară o aprovizionare constantă pe toată durata culturii sau a creșterii având mari influențe asupra aspectului plantei.
g. Sistemul de filtrare
Filtrarea apei este unul dintre cele mai importante elemente pentru funcționarea sigură și de durată a sistemului de irigare prin picurare. Pentru filtrarea apei de irigare se poate folosi un ansamblu de filtre cu discuri de curățare automată și filtre de nisip, recomandate pentru filtrarea apei cu un conținut mare de substanțe organice. Capacitatea mare de filtrare a acestor filtre reduce numărul operațiilor necesare de curățare. Filtrele se vor folosi pentru filtrarea sedimentelor și algelor, evitând astfel înfundarea orificiilor mici ale furtunelor de picurare.
Construcții conexe
Lângă bazin se va turna o platformă betonată, unde se va amplasa un container modular pentru depozitatea generatorului, casa pompelor cu kit, vas de expansiune și panou de comandă, precum și un spațiu de depozitare a materiilor prime pentru fertirigarea plantelor.
Alimentarea cu energie electrică
Pentru funcționarea pompelor aferente sistemului de irigat, avem nevoie de alimentare cu energie electrică. Necesarul de curent electric este dat de consumul pompelor submersibile aferente puțurilor forate, al pompei centrifugale cu ajutorul căreia se pompează apa pe plantație, consumul de supraveghere a plantației și de alimentare a echipamentelor pentru zona administrativă (de depozitare și utilitară, de ventilație pentru containerul frigorific, etc.).
Se poate opta fie pentru racordarea la rețeaua publică de energie electrică, dacă tranzitează sau se află în apropierea plantației (branșamentul se va realiza printr-un post de transformare, astfel asigurând-se fluxul continuu și la intensitatea necesară a întregului sistemul de irigare), fie se va utiliza o sursă proprie pentru producerea de energie electrică necesară, respectiv un generator eletric și un sistem fotovoltaic de stocare a energiei electrice, sistem care oferă funcționarea pe timp de noapte (aprox. 10 ore) a unor consumatori de putere maximă 2.500 W (necesitatea acestuia este justificată din punct de vedere al consumului sistemului de iluminat și al sistemului de supraveghere pe timp de noapte, ținând cont și de faptul că în perioadele de iarnă, noaptea poate ajunge până la 13 – 14 ore).
Din punct de vedere al instalației termice, datorită utilizării sezoniere a exploatației agricole (cca. 2-3 luni/an, doar în sezonul de vară) nu este necesară asigurarea încălzirii construcțiilor anexe plantației.