Plantarea arbuștilor de afin
Recomandări de plantare
Perioada de plantare
Perioada optimă de plantare a afinilor este toamna și primăvara. Plantarea de toamnă este mai indicată, deoarece planta pornește în vegetație primăvara, iar procentul de prindere la plantație este mai mare. De asemenea, plantarea de toamnă este mai convenabilă deoarece putem controla mai ușor buruienile și îi permite afinului câteva luni pentru dezvoltarea rădăcinii înainte de a se forma frunzele, care pot evapora în exces apa față de capacitatea rădăcinii de a o prelua din sol.
Pentru zonele cu ierni grele se va evita plantarea în toamnă și se va planta la începutul primăverii, de îndată ce se poate lucra terenul. În cazul în care plantația este dotată cu un sistem de irigare, se poate planta în orice perioadă a anului exceptând perioada când solul este înghețat.
Distanța de plantare
Arbuștii de afin se plantează standard, la o distanță între ei de 0,7 – 1 metru pe rânduri, iar rândurile pot fi formate la distanțe de 2,5-3 metri. Distanțele depind de soiul plantat, cultivatorul și tipul de utilaje folosite pentru întreținere și recoltare. Pământurile nisipoase cu fertilitatea mai scăzută permit amplasarea plantelor mai aproape. Pentru că solurile fertile produc plante mai mari, distanța între afini pe rând trebuie să fie mai mare. Distanța de plantare trebuie să permită o bună circulație a aerului și penetrarea luminii pentru formarea mugurilor de rod.
Plantarea se face în gropi de 40x40x40x cm, în care se administrează 15-20 kg de turbă acidă și numai pe solurile sărace se adaugă 5-7 kg de gunoi de grajd bine fermentat. Planta se va scoate din ghiveci presând pe toate laturile ghiveciului, ajutând astfel la desprinderea turbei de ghiveci și trăgând cu grijă de baza tulpinii. Afinul se va planta nu mai adânc decât nivelul solului din ghiveci. Peste nivelul actual al solului din ghiveci se va adăuga un strat de 2-3 cm de pământ, presând cu mâinile.
Între rândurile de afini din plantație se recomandă întreținerea sub formă de benzi înierbate, deoarece se formează un microclimat favorabil dezvoltării plantelor de afin, însă pe o bandă de aproximativ 70-100 cm pe rândul de plante, terenul trebuie să fie curățat de buruieni. La fiecare 2-3 ani se recomandă administrarea de turbă acidă, care să ajute atât solul, cât și planta.
Recomandări material săditor / pepiniere
Succesul unei afaceri cu afine pornește de la materialul săditor folosit. Specialiștii recomandă folosirea de arbuști mari cu vârsta de doi ani, cu un sistem radicular bine dezvoltat, puși în ghivece de dimensiuni considerabile și achiziționarea a două-trei soiuri diferite de afin. Fiind un arbust ceva mai sensibil și având un sistem de rădăcini foarte fin dezvoltat, nu este recomandat să se folosească la plantare arbuști mici, deoarece afinul pornește greu în vegetație. De asemenea, plantele mari puse în ghivece mici nu au suficient spațiu pentru ca rădăcina să se dezvolte în ghiveci și să crească în jos, fiind mai dificil la plantare.
Cerințele afinului față de factorii de mediu
Cerințe față de sol
Solul este unul dintre factorii de mediu cei mai importanți pentru reușita culturii afinului, atât prin proprietățile fizice (textură), cât și prin cele chimice (reacția solului și conținutul în materie organică). Afinul poate să crească și să se dezvolte bine pe o gamă variată de soluri, cu condiția ca acestea să fie soluri acide, bine drenate, bogate în materie organică și bine expuse la lumină. Nu suportă ca apa să stagneze în sol mai multe zile.
Afinii nu cresc bine pe pante abrupte, soluri minerale, dar tolerează o largă categorie de soluri dacă sunt ușoare, aerisite și bine drenate. Afinul are nevoie de sol acid și foarte acid. Se vor evita solurile foarte compacte, argiloase. Trebuie să avem un pH al solului cuprins între 4,5 și 5,5 și cu conținut de peste 4% materie organică.
Solurile nisipoase sunt de obicei prea sărace în materie organică, se drenează prea repede și se încălzesc excesiv vara pentru ca planta să crească bine. Solurile argiloase se drenează greu și sunt compacte. Acestea sunt slab aerisite și restricționează creșterea rădăcinilor. Solurile cu un conținut de 4% – 15% materie organică sunt excelente pentru cultivarea afinului. Materia organică reprezintă reziduurile organismelor care au murit. În sol, materia organică ajută la reținerea umezelii și a nutrienților. În solurile mai nisipoase materia organică ajută la retenția potasiului, calciului, magneziului și a azotului în formă amoniacală, astfel fiind ușor asimilat de plantă. Producția și dezvoltarea plantelor sunt direct proporționale cu conținutul de materie organică din sol.
Terenurile pe care se amplasează o plantație de afin în sistem intesiv, trebuie să aibă însușirile fizico-chimice cât mai apropiate de cerințele acestei specii de cultură, astfel să nu necesite prea multe lucrări de ameliorare, îndeosebi corectarea și menținerea acidității solului, să aibă pante uniforme și reduse, până la 15-20% și să existe posibilități de mecanizare.
Solurile cu pH mai ridicat de 6,5 – 6,7, pot fi amelioarate prin creșterea acidității și scăderea pH-ului prin diferite modalități: folosirea turbei acide la plantare, rumeguș de conifere, sulf muiabil, sulfat de amoniu, uree sau alte îngrășăminte care ajută la creșterea acidității. Un pH prea ridicat poate cauza deficiență de fier, având ca rezultat îngălbenirea frunzelor și are ca efect transformarea azotului din forma amoniacală în forma nitrică care este mai puțin folositoare plantei. Forma nitrică a azotului poate să crească concentrația de aluminiu în zona rădăcinii devenind toxic pentru plantă. Sulful agricol nu se va administra mai tarziu de 6 luni. Fertilizarea cu sulfat și turbă acidă ar fi cea mai potrivită metodă și cu cele mai bune rezultate. Cel mai rapid mod de a acidifia solul este administrarea acidului azotic sau acidului sulfuric prin sistemul de irigare în proporțiile recomandate.
Pentru a mări procentajul de materie organică în sol, se va încorpora rumeguș și / sau turbă, cantitațiile necesare vor fi determinate în funcție de rezultatele analizei solului ales pentru plantare. Dejecțiile animaliere putrezite (gunoi de bovine, cabaline și ovine) ridică conținutul de materie organică, dar trebuie aplicate cu șase luni înainte de plantare. Rumegușul, turba, frunzele uscate și alte materii organice pot fi încorporate înainte de plantare.
În funcție de analizele solului, trebuie respectat un program foarte strict de fertilizare și amendare a solului pentru a menține echilibrul acidității în sol în limitele optime.
Cerințele față de temperatură
Afinul cu tufă înaltă este o specie de climă temperată, având cerințe moderate pentru temperatură. Preferă clima răcoroasă și umedă. Temperaturile optime ale speciei se situează între 18 și 30°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 42°C (în afara invervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Afinul este afectat de temperaturile extrem de ridicate din vară, mai ales dacă acestea sunt asociate și cu o uscăciune atmosferică accentuată. Temperatura afectează atât plantele cât și fructele. În zonele nordice cu zile lungi și nopți răcoroase, în perioada maturării fructele sunt mai aromate și mai gustoase. Plantele sunt rezistente la ger în perioada de repaus vegetativ, dacă țesuturile tulpinilor și ramurilor sunt bine maturate. Rezistența la ger în perioada de repaus este relativ mare, limita critică fiind de-36°C. Totuși, în zonele prea răcoroase și cu veri foarte umede, ramurile nu își maturează suficient lemnul, astfel că peste iarnă pot degera și la temperaturi de până la -10°C. Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este de asemenea mare, între 900 și 1000 (700 – 1200 în funcție de soi).
Cerințe față de lumină
Se plantează îndeosebi în locuri însorite, fiind o specie iubitoare de lumină. Cele mai bune producții le realizează în condiții de lumină deplină, având cerințe maxime în perioada înfloririi și legării fructelor. La semiumbră tulpinile cresc mai scurte și subțiri, rodesc mai slab, iar fructele rămân mai mici și mai slab colorate.
Cerințele față de apă
Foarte important la o plantație de afini este sistemul de irigare. Afinul are nevoie de o cantitate constantă de apă în sol pentru a se putea dezvolta corespunzător, consumul de apă la hectar ajungând și la 40-50.000 litri de apă pe săptămână, în perioadele secetoase. Necesită o umiditate constantă în sol, nesuportând uscăciunea și excesul îndelungat de apă în sol. De aceea, se recomandă plantarea cu precădere în zonele cu surse sigure de apă (prin instalarea unui sistem de irigare prin picurare cu posibilitatea de ferti-irigare pentru a asigura condiții optime plantelor și pentru menținerea acidității solului), cu excepția zonelor în care cantitatea de precipitații anuale depășește 800-900 mm și dacă acestea au o distribuție uniformă de-a lungul anului și cu deosebire, în perioada de vegetație.