Selectarea locului unei plantații de afini
Alegerea locului pentru o plantație este un lucru esențial. Procesul pentru alegerea terenului se realizează după indicii precum climatul plantației, care trebuie studiat cu câteva sezoane înainte de plantare și trebuie avute în vedere următoarele condiții:
- Înclinația terenului
Se recomandă plantarea pe o pantă care să nu prezinte o înclinare mai mare de 10 grade, deoarece aerul rece plutește și aerul cald rămâne la baza plantației, producând astfel o temperatură uniformă de-a lungul pantei.
- Analize ale solului
Este important să se realizeze analize de sol încă din faza de proiect, pentru a evalua cât mai realist costurile și necesarul de substanțe nutritive. În lipsa unui sol corespunzător, care să conțină mai ales aciditatea în intervalul menționat, cultura de afin se va dezvolta lent și cu multe pierderi. Îmființarea unei plantații de afini pe un sol impropriu poate aduce fermierului constante probleme, iar plantația nu va produce la potențialul ei. În unele cazuri pierderile de plante pot depăși 30%.
Testarea solului îl ajută pe cultivator să înțeleagă mai bine natura solului și cum ar putea să îl îmbunătățească pentru a fi propice afinului. Se va testa pH-ul solului, procentajul de materie organică și textura sa, adică ce fel de particule conține și în ce procentaj fiecare. Plantele de afin cresc bine în solurile cu pH-uri cuprinse între 4,5 – 5,5.
- Lumina
Plantația de afin trebuie amplasată în plin soare de-a lungul întregii zile. Dacă tufele sunt umbrite de copaci ce reduc intensitatea luminii, vor produce mai puțin și fructele se vor coace mai târziu.
- Vântul
Printre rândurile de plante există foarte puțin vânt. Turbulențele de vânt sunt mai intense la o distanță mai mare de la suprafața solului.
- Apa
Înainte de a înființa o plantație de afine, trebuie să se obțină o aprovizionare cu apă de foarte bună calitate. O calitate slabă a apei poate avea efecte pe termen scurt și lung asupra producției, mai ales la afine. Aceasta poate fi determinată prin analize de laborator, care vor măsura ph-ul apei, conductivitatea electrica, cationii (calciu, magneziu și sodiu) și anionii (carbonați, bicarbonați, sulfați, cloruri).
Plantele au nevoie de mai multe elemente esențiale: carbon, hidrogen, oxigen (din aer și apă); macroelemente: azot, fosfor, potasiu, sulf, calciu, magneziu (din sol); microelemente (ppm): fier, zinc, cupru, bor, clorură, molybdenum și nichel (din sol).